You are here

Departamentul de Bazele Fizice ale Ingineriei al Universităţii Politehnica Timişoara

          Departamentul Bazele Fizice ale Ingineriei a luat naştere, în urma deciziei luate de Senatul UPT din ianuarie 2007, prin unificarea Catedrei de Electrotehnica şi Catedrei de Fizică.

Catedra de Fizică

 

          Începuturile învăţământului universitar de fizică la Timişoara sunt legate de înfiinţarea la 15 noiembrie 1920 a Şcolii Politehnice din Timişoara.

          In Şcoala Politehnică din Timişoara, disciplina de Fizică a fost plasată în anul I de studenţie, aşa cum rezultă şi din anuarul 1920/21.

          In primii ani de existență a Școlii Politehnice din Timișoara, disciplina de Fizică a fost condusă de prof.dr.ing. Constantin Stăncescu (cu doctorat obținut în Franța), ajutat de asistentul Constantin Baron. Din anul 1924 disciplina a fost condusă de prof.dr. Ion Magheru (cu doctorat obținut în Italia) până la decesul acestuia, în anul 1938, apoi disciplina a fost predată de prof.dr.ing. Constantin Stăncescu, prof.dr.ing. Remus Răduleț și prof.dr. Radu Țițeica, în intervalul 1939-1943, ca suplinitori.

          Se cuvine să menţionăm o parte din înzestrarea catedrei din acea vreme se mai păstrează şi se utilizează şi astăzi.

          Intre anii 1944-1948, disciplina de Fizică a fost condusă de prof.dr. Constantin Sălceanu, iar intre 1948-1967 șeful catedrei a fost Alexandru Cișman, m.c. al Academiei. Din 1967 până în 1976, Catedra de fizică a fost condusă de prof.dr.ing. Marius Borneas, iar intre anii 1976-1981 a urmat prof.dr.ing Coleta De Sabata.

           Între 1981 – 1989 şi 1990 – 2006   a fost şeful Catedrei de Fizicǎ a Universitǎţii “Politehnica” Timişoara prof.dr. Marcu Cristian, iar din 2006 până în 2007, când Catedra de fizică s-a unit cu Catedra de electrotehnică a fost director de departament prof. dr. Popov Duşan.

            Activitatea de cercetare științifică în domeniul fizicii se dezvoltă la Politehnica din Timișoara după preluarea disciplinei de către prof. Sălceanu. Au fost realizate primele instalații experimentale și au fost elaborate lucrări privind acustica și elasticitatea firelor, publicate în reviste internationale prestigioase.

          După venirea prof. Cișman la Timișoara, se inițiază lucrări de cercetare în domeniile descărcărilor electrice în gaze și studiul fenomenelor magnetice în pelicule subțiri.Ultimul domeniu s-a dovedit deosebit de fructuos și a condus la cercetări interesante, cu rezultate remarcabile în deceniile următoare. Au fost abordate subiecte care au fost dezvoltate în lucrări de doctorat bine apreciate la universitățile unde au fost susținute.

            In anul 1953 au fost începute, sub conducerea prof. Marius Borneas, studii teoretice privind formalismul lagrangean în care intervin derivate de ordin superior, stabilirea unor ecuații cuantice cu derivate superioare, cercetări cu contribuții remarcabile cu privire la spațiu, timp, teoria câmpului și unitatea naturii fizice.

            Din anul 1976, sub conducerea prof.dr.ing. Coleta De Sabata, au fost inițiate cercetări cu caracter experimental și mai ales aplicativ, în domeniul energeticii solare. Rezultatele cercetărilor au fost sistematizate în protocoalele a numeroase contracte de cercetare, au fost prezentate la sesiuni științifice și au constituit tema unor teze de doctorat primite cu interes de către specialiști.

            Membrii colectivului de fizică din actualul departament dezvoltă cercetari atât teoretice cât și cu caracter aplicativ, cu rezultate publicate în reviste științifice prestigioase.

           

Catedra de Electrotehnică

 

          Catedra de Electrotehnică, ca şi celelalte catedre din Universitatea Politehnica, fiinţează din anul 1948, când s-a introdus acest sistem de organizare în întreg învăţământul superior din ţară. Trebuie însă menţionat faptul că, în domeniul electrotehnic, la Şcoala Politehnică din Timişoara s-a desfăşurat o intensă şi meritorie activitate şi înainte de 1948, ca urmare, în principal, a funcţionării la această Şcoală Politehnică a profesorilor Plauţius Andronescu şi Remus Răduleţ, aceste două mari personalităţi ştiinţifice în domeniu, care după cum se ştie, au dat o nouă orientare învăţământului electrotehnic din ţara noastră. Profesorul emerit Plauţius Andronescu a fost titularul disciplinei de Electrotehnică încă din anul 1925, când a venit în ţară din Elveţia, unde era deja privat docent la Politehnica din Zürich.

          Începând din 1948 şi până în prezent, Catedra de Electrotehnică a fost constituită din disciplinele de Electrotehnică teoretică care se predau studenţilor de la Facultăţile de profil electric şi disciplinele de Electrotehnică generală de la facultăţile cu alte profiluri.

          Primul şef de catedră a fost profesorul emerit Plauţius Andronescu, care a condus catedra de Electrotehnică cu competenţă, cu multă înţelepciune şi dăruire până în anul 1964 când s-a pensionat.

          În perioada 1964 – 1994, şef de catedră a fost profesorul Constantin Şora. Din 1994 până anul 2005 catedra a fost condusă de profesorul dr. ing. Dumitru Daba, iar din 2005 până în anul 2007 când Catedra de Electrotehnică s-a unit cu cea de Fizică, catedra a fost condusă de domnul prof. dr. ing. Ioan Vetreş.

Profesorul Plauţius Andronescu a înfiinţat în 1928 şi primul laborator cu caracter electric din cadrul Şcolii Politehnice, utilat cu aparate şi instrumente moderne în acea vreme şi care a funcţionat mai mulţi ani în pavilionul Facultăţii de mecanică. În anul 1952 laboratorul a fost în mare parte transferat şi dezvoltat în localul Facultăţii de electrotehnică din Piaţa Horaţiu. Adevărata dezvoltare şi modernizare a laboratoarelor catedrei a avut loc după mutarea Facultăţii de electrotehnică în noua clădire (1975), în care funcţionează şi astăzi. În prezent catedra are două laboratoare pentru studenţii de la Facultăţile cu profil electric şi patru laboratoare pentru studenţii de la Facultăţile cu alte profiluri. De asemenea, catedra mai are un laborator, pentru cercetarea ştiinţifică a cadrelor didactice în principal. Se poate aprecia că, dotarea laboratoarelor catedrei este corespunzătoare, şi permite, în afară de desfăşurarea unor activităţi didactice cu studenţii la nivelul cerinţelor actuale şi o muncă de cercetare experimentală de înalt nivel ştiinţific a cadrelor didactice.

          O direcţie de cercetare importantă şi de relativ lungă durată (de peste 15 ani) a fost studiul generatorului Hall. Cercetările întreprinse în catedră s-au referit atât la câmpul electric din plăcile Hall cât şi la comportarea generatorului Hall ca element antireciproc de circuit (girator). În această direcţie amplă de cercetare au fost angrenaţi aproape toţi membrii catedrei din acea vreme (Pl. Andronescu, C. Şora, I. De Sabata, A. Heler, D. Fränkel, D. Daba, S. Dobre, I. Vetreş, V. Lăpuşan, Uwe Grün, Şt. Hărăguş, D. Radu).

O altă direcţie de cercetare bine conturată, care a fost abordată ceva mai târziu în catedră se referă la studiul ferofluidelor (I. De Sabata, A. Colţeu, B. Nicoară, Blaj Constantin, Greconici Marian, Vesa Daniela). Cercetările în această direcţie se referă la unele probleme teoretice de bază privind comportarea acestor materiale, precum şi la calculul electromagnetic al unor sisteme tehnice cu ferofluide.

O paletă largă de probleme a fost abordată de-a lungul anilor în domeniul teoriei circuitelor electrice, considerându-se diferite cazuri şi regimuri de funcţionare. Remarcabile în acest domeniu sunt lucrările ştiinţifice bine cunoscute ale profesorului Plauţius Andronescu, elaborate încă înainte de 1948. Domnia Sa a publicat şi o valoroasă carte de specialitate privind analiza regimului tranzitoriu pe baza calculului operaţional. Cercetări valoroase s-au făcut şi în domeniul circuitelor electrice de putere din sistemele electroenergetice, cu referire mai ales la analiza unor regimuri de defect în reţelele electrice, aplicându-se metode numerice de calcul (D. Toader, Şt. Hărăguş, C. Blaj).

          Au fost şi multe alte preocupări ştiinţifice în catedră. Astfel, referitor la studiul câmpului electromagnetic într-un cadru mai general, se relevă în mod deosebit calculul câmpului magnetic al unor sisteme supraconductoare (E. Constantin, D. Radu). De asemenea, aplicarea  unor metode numerice pentru analiza din punct de vedere electric a unor dispozitive magnetoelastice (Şt. Hărăguş) şi elaborarea unei metode de calcul al câmpului magnetic la sisteme cu magneţi permanenţi (I. Bere).

          În cadrul catedrei a existat de-a lungul anilor şi o bogată activitate de colaborare cu producţia, concretizată în peste 60 de contracte de colaborare, constând din studii, încercări experimentale şi, de asemenea, realizarea de noi aparate.

          Din anul 2007, când Catedra de Electrotehnică s-a unit cu Catedra de Fizică, s-a înfiinţat, în cadrul Universităţii „Politehnica” Timişoara, Departamentul Bazele Fizice ale Ingineriei, al cărui director a fost din anul 2007 până în anul 2008 dl. prof. dr. ing. Dumitru Radu, iar din anul 2008 până în anul 2014 prof. dr. ing. Dumitru Toader.

În prezent departamentul Bazele Fizice ale Ingineriei este condus de dl. conf. dr. ing. Marian Greconici.

          Astfel, disciplinele guvernate de către Departamentul Bazele Fizice ale Ingineriei, au fost, sunt, şi cu siguranţă vor fi în continuă dezvoltare, discipline care se află la baza nevoilor oricărei societăţi pentru a funcţiona. Departamentul Bazele Fizice ale Ingineriei îşi continuă istoria prin corpul profesoral de care dispune şi va dispune de-a lungul timpului.